România celebrează Ziua Muncii pe 1 Mai, aceeași zi în care marea majoritate a țărilor din lume serbează fie Ziua Muncii, fie Ziua Internațională a Muncitorilor, reprezintând aceiași sărbătoare.
Această zi este o sărbătoare legală, ceea ce înseamnă că birourile guvernamentale, băncile și multe alte instituții mici sunt închise în această zi.
Fiindcă cei mai mulți muncitori au liber de Ziua Muncii, aceasta este de obicei petrecută cu prietenii și familia în mod destins și relaxant.
Românii, în mod normal, își petrec timpul relaxându-se acasă, făcând grătar, mergând la picnic sau la plajă.
Tendința generală este evadarea din zonele urbane și mersul la țară pentru a se bucura în aer liber.
Unii români pleacă într-o scurtă excursie, uneori la Marea Neagră sau la munte, pentru că au liber și în ziua următoare de la serviciu sau de la școală.
2 Mai este Ziua Tineretului.
Astăzi, Ziua Muncii în România este doar o zi liberă de la serviciu, dar atunci când a fost instituită prima oară, în 1890, era puternic corelată și glorificată intens de către regimul comunist.
Celebrarea Zilei Muncii în România s-a schimbat mult de-a lungul anilor, devenind dintr-o zi despre muncitori, într-o zi care, în esență, venera comunismul și pe liderii săi.
Statul comunist organiza manifestații imense și alte evenimente, la care muncitorii din întreaga țară erau obligați să participe.
Muncitorii erau transportați forțat din zonele unde locuiau pentru a cânta osanale în fața tribunelor guvernului pentru parade.
Spre sfârșitul regimului comunist, guvernul a instituit „sărbătorirea prin muncă", în care muncitorii lucrau de Ziua Muncii, dar erau vizitați de unii dintre cei mai influenți lideri ai guvernului.
În ziua de astăzi, guvernul nu organizează astfel de parade sau evenimente de mare amploare.